Televiziunea este segmentul media care s-a dezvoltat cel mai rapid şi mai complet în ultimii 15 ani. În fiecare an, în România, se lansează sau se repoziţionează pe piaţă cel puţin 3 televiziuni.

           Zeci de canale româneşti ne inundă televizorul. Fie că sunt generaliste (Antena 1, ProTV, Prima, TVR, Kanal D, Naţional TV, B1 TV, Acasă TV), de ştiri (Antena 3, Realitatea), sport (GSP TV, Sport.ro), business (Money Channel), filme (HBO, TV 1000, Cinemax, Movies 24, AXN), muzică (MTV, Kiss TV, UTV), modă (Euforia TV) sau atitudine (Antena 2), televiziunile se bat în a ne cuceri. Nouă, interesul - adică audienţa, şi clienţilor, banii – adică publicitatea. Cele două merg mână în mână. Faceţi un expriment simplu: butonaţi telecomanda, număraţi canalele vorbite sau subtitrate în limba română şi veţi rămâne uimiţi: sunt peste 50. Şi tot apar. Dacă punem la socoteală şi televiziunile locale, deja numărul trece de 200. Iar piaţa este departe de saturare. Marile trusturi de presă sau independenţii investesc sume uriaşe în aparatură de ultimă generaţie, în care de transmisie din ce în ce mai sofisticate şi în decoruri avangardiste.

           În fiecare zi vezi pe ecrane chipuri noi, entuziaste, care prezintă ştirile, transmit live de la faţa locului, animează emisiuni. Sunt cariere strălucitoare şi pline de satisfacţii. Dar atunci când tu însuţi vrei să baţi la poarta unei televiziuni, de cele mai multe ori o găseşti închisă. Sau, dacă ai marea şansă să pătrunzi în studio, descoperi că dureaza luni, dacă nu ani, până să ajungi în faţa unei camere de filmat. Frustrarea este cu atât mai mare dacă ai terminat şi o facultate de jurnalistică.

           Ai o figură care te recomandă, o voce plăcută, o personalitate debordantă? Şi atunci de ce este drumul atât de greu? Ce au în plus faţă de tine cei care sunt deja acolo?

La toate aceste întrebări, Şcoala de Televiziune îţi dă răspunsul şi soluţia.